the world.ro

Cronica Pasarii-Arc - Haruki Murakami

2011-03-18T10:33:00.000-07:00

Pe fundul unei fantani e mai usor sa gandesti.

gandul de azi

2011-03-17T15:50:00.000-07:00

iubirea lor nu e ca a nostră.

gândesc egoist,

şi cred orbeşte uneori

că suntem singurii care

ardem sărutările nebun

într-o cameră sub cearceafuri,

sau în metrou încercând să

ne păstrăm echilibrul.

iubirea noastră e o cutie a pandorei

la care avem drepturi depline

şi suntem în siguranţă când o deschidem,

putem să ne aruncăm toate hainele,

să alergăm desculţi pe calea ferată

din Oradea până în East Croydon.

Felul în care îmi cureţi ochii

e un secret doar al nostru,

şi toate trotuarele din Old Street

ne scriu jurnalele înainte de apus

restul e povestea pereţilor din camera noastră -

acolo e curtea noastră pentru joacă,

unde cresc copacii doar când clipim

şi apare cerul când te lipeşti de mine.

nici o iubire nu e ca a noastră,

eşti conştient că libertatea mea

e în braţele tale?

cel mai frumos cadou îl primesc

când deschid ochii dimineaţa:

chipul tău.

Un pat şi o fereastră,

pentru că ne plac razele soarelui,

o ceaşcă de cafea,

cearceaful atârnând la marginea patului,

aşa încep cele mai fericite zile.

Şi ne ţinem de mână,

în timp ce mii de oamenii se ţin de mână,

însă iubirea lor nu e ca noastră,

ochii noştri privesc împreună,

buzele noastre au acelaşi ritm,

trupurile noastre se ating ca

două inimi lipite,

gândul meu e gândul tău

căldura ta e căldura mea

iubirea mea e iubirea ta.

Orez prajit cu ananas

2011-02-26T03:08:00.000-08:00

Ingrediente
un ananas
30ml/2 linguri ulei vegetal
1 ceapa mica, tocata marunt
2 ardei iuti verzi, maruntit si fara seminte
225g carne de porc, taiata felii mici
115g creveti fierti decojiti
675-900g/3-4 cesti de orez fiert, rece
50g nuci acaju prajite
2 cepe verzi taiate marunt
30ml/2 linguri sos de peste
15ml/1 lingura sos de soia
pentru ornat:
10-12 frunze de menta
2 ardei iuti rosii, 1 ardei iute verde, feliute

1 taiati anasul in jumatat pe lungime si goliti pulpa astfel incat sa ramana doua jumatati de coji intacte. Pastrati 115g de fruct, tocat marunt.

2 Incalziti uleiul intr-o tigaie inalta, se adauga ceapa si ardeiul. Se prajeste aproximativ 3-5 minute. Se auaga carnea de pork si se prajeste pana se rumeneste pe toate partile.

3 Se adauga crevetii si orezul, se amesteca totul bine, pana cand orezul este bine incalzit.

4 Se adauga ananasul maruntit, nucile si ceapa verde. Condimenta-ti cu sos de peste si sos de soia.

5 Continutul se adauga in cojile de anana si se orneaza cu frunze de menta meruntite si feliute de ardei iuti.

Iubirea faţă de aproapele - Pascal Bruckner

2011-02-24T01:14:00.000-08:00

Cata iubire, cata nebunie?

Tempura cu legume

2011-02-23T05:40:00.000-08:00

1/2 1 vanata medie
1-2 dovlecei medii
1 morcov mare
1/2 1 ceapa mica
1 ou
120 ml, 1/2 cana apa rece
115g, 1 cana faina
sare, piper
ulei pentru prajit
fulgi de sare de mare
felii de lamaie, sos de soia japonez

1. Taiati legumele in benzi lungi de aproximativ 7 cm.

2. Puneti dovleceii, vanata, morcovul intr-un bol si presarati cu sare. Lasati sa stea 30 de minute, dupa care clatariti cu apa rece.

3. Taiati ceapa feliute subtiri si dezlipiti foitele. Amestecati legumele.

4. Pregatiti amestecul de ou si faina chiar inainte de a praji legumele. Amestecati oul cu apa rece dupa care adaugati faina. Nu amestecati prea mult formula trebuie sa fie cu cocoloase. Adaugati legumele si amestecati.

5. Incalziti uleiul in tigaie. Luati cu lingura amestec de legume si aluat si lasatil incet in uleiul incins. Prajiti 3-4 minute pana se face aramiu si crocant. Se serveste cu fulgi de sare de mare, felii de lamaie si sos de soia.

Pisica Neagra, Pisica Alba

2011-01-28T14:49:00.000-08:00

Directed by	Emir Kusturica

Carte: Salcia oarba, fata adormita Haruki Murakami

2011-01-27T14:51:00.000-08:00

Începe în real, termină în fantezie.

Cuib

2011-01-26T10:46:00.000-08:00

Visez sub buzele tale mii de kilometri
un turn,
un ceas
o umbră,
o stradă.
O aripă metalică se lipeşte de ochii mei
de spatele tău...
Ţi-am spus că braţele tale sunt cuib Paradisea
la trunchiul unui copac?

你的愛

Love by ~caro77 on deviant ART

afternoon wind

2011-01-25T02:24:00.000-08:00

facut in 2010 octombrie

Padurea Norvegiana - Haruki Murakami

2011-01-09T14:41:00.000-08:00

Am avut odată o fată, sau ar trebui să spun, ea o dată m-a avut...

Cartofi chinezeşti cu fasole şi chili

2011-01-07T16:32:00.000-08:00

Aceasta este o reţetă vegetariană, însă dacă vreţi carne puteţi prepara ceva separat. Eu am făcut nişte carne de porc şi am tăiat-o pai ca să arata drăguţ :D.

4 portii

4 cartofi medii, tăiaţi bucăţele după preferinţă
30ml / 2 linguri ulei de floarea soarelui sau ulei de arahide
3 cepe verzi, tăiate mărunt
1 ardei mare iute rosu proaspat, fara seminţe
2 catei de usturoi, zdrobiţi
400g(cutie) fasole roşie, strecurată
30 ml / 2 linguri sos de soia
15ml / 1 lingura ulei de susan
sare şi piper negru macinat
15ml / 1 lingura seminte de susan şi coriandru verde tocat sau patrunjel, pentru ornat

1 Se fierb cartofii până când cartofii sunt pătrunşi însă nu lăsaţi prea mult să nu devină moi sau lipicioaşi, dacă le ovecook. Strecuraţi.

2 Încălziţi uleiul (floarea-soarelui sau de arahide), într-o tigaie înaltă. Se prăjeşte ceapa verde şi ardeiul pentru un minut. Apoi se adaugă usturoiul (dacă nu-l zdrobiţi e în regulă tăiat mărunt) şi se prăjeşte timp de încă câteva secunde.

3 Adăugaţi cartofii, amestecand bine, apoi fasolea, sosul de soia şi uleiul de susan.

4 Lăsaţi la foc mediu amestecând până când legumele sunt bine pătrunse, condimentează cu sare şi piper dacă este necesar. La sfărşit presăraţi cu seminte de susan şi coriandru sau patrunjel.

Jocuri deasupra norilor

2011-01-06T14:32:00.000-08:00

Două sfori

Despre asta vorbim.

Tu mergi pe sfoara mea,

Eu merg pe sfoara ta

Două sfori

în tensiune maximă.

Noi

doi

un singur

o singură

sfoară.

Dacă peticeşti viaţa cu vise, ce mai rămâne?

2011-01-05T10:51:00.000-08:00

Dacă peticeşti viaţa cu vise, ce mai rămâne?

Deschid ochii obligată de alarmă
E ora şapte
Apăs butonul roşu
aţipesc la loc.

cinsprezece minute mai târziu sună iar
mă ridic
îmi spăl ochii cu apă rece
mă întorc în cameră.

privesc patul
am telefonul în mână
mă uit la spatele lui, la somnul său adânc
e linişte

remove alarm
trezită mă strecor sub pătură
la umerii lui
la căldura lui.

J-A stupid and useless book... by *nami86 on deviant ART

Impuls

2011-01-02T11:35:00.000-08:00

Scriu după dictare
Fiecare virgulă,
Fiecare literă.
Mâna mea e o păpuşă de lemn
legată cu axoni până în vârful amprentelor.
Fiecare mişacre e o celulă crescută de Ou
înainte ca pământul să cunoască lumina.
Nucleul a fost protejat înăuntrul lui
lăsat să se scurgă
în poalele timpului
pentru, ca într-o zi,
să atingă mâna mea,
să mă facă să tremur
ca o celulă îndopată cu amfetamină.
mă simt ca un neuron stelar cu rădăcini
în cord
fără coloană vertebrală,
fără oase
însă plină de impulsuri
la fiecare bataie:
Aşa tremură mâna mea.

... în ritmul lor.

english translation http://alexandramainea-en.blogspot.com/2011/01/impulse.html

and this was it by ~alexandra-mainea on deviant ART

Pentru Urmatorul An

2010-12-30T20:04:00.000-08:00

Pot doar să-mi imaginez ce va veni în următoarele zile, ... următorii ani; unele vise îmi prezic viitorul, unele sunt doar episoade de amăgire - vor rămâne un vis. Nu e real când sub pielea mea îl văd evaporându-se, ar trebui să ştiu mai bine: unele sunt realitate aşteptând să fie înfăptuite; doar inima poate defini timpul şi spaţiul.
Cred... Cred că sub pleoapele mele se ascunde viitorul, dar prea multe încercări în a-l descoperii poate să-mi şteargă imaginea lumii de acum. Astfel, pot urma raţiunea sau nebunia: trăieşte azi sau trăieşte mâine.
Îmi voi creşte munţii şi îmi voi alege vârfurile. 2011, aleg zece munţi înalţi a câte 2000 de metrii şi am să îi urc începând din prima zi, nu visând ci transformând realitatea în ceva ce pot să ating cu porii mei, ceva ce pot săpa cu unghiile, ceva ce pot desena cu vârful degetelor mele, să o pot tipării în această lume.
Linia de sosire, una dintre ele e să umplu lumea virtuală de cuvintele mele - de fericire şi tristeţe, prostie, clişee, isteţime, cuvinte, cuvinte, cuvinte, minciuni şi adevăr. Ceilalţi munţi îi voi... păstra secret.

Un an nou fericit pentru toată lumea! Visaţi şi urcaţi!
... şi alegeţi-vă munţii cu grijă pentru 2011. :D

english version http://alexandramainea-en.blogspot.com/2010/12/for-next-year.html

acru de iubire

2010-02-07T10:06:00.000-08:00

sub limbă ţin un sentiment:

Acru de Iubire.

sunt fără haine, un corp,

la gâtul tău-

parfum

zideşte glota.

De ce cunosc doar un cuvânt

-eşti-

în preajma ta când mă vrei?

Scrijelesc, patinele.

De ce suntem titani ai gheţii?

idealul suprem:

ar fi să ajungi în partea cealaltă,

Capătul.

cum alergăm pe chipul ei,

Viaţa.

şi cădem,

în ocean,

printre suflete, printre solzi,

plăcut acru lichid.

Ştii ce am făcut

iar ceilalţi au uitat?

am atins adâncul

Îmbrăţişaţi.

rebirth

2009-09-17T03:54:00.000-07:00

Scriu mai mult decât vorbesc. Trăiesc într-un univers al literelor şi al imaginilor, într-un univers real doar închis. Trăiesc între sirene şi valuri, într-o lume ascunsă. E oceanul meu de vise, valuri de comori, aripi şi oase; doar acolo e libertate deplină, doar acolo renasc în fiecare zi în cuvinte, imagini şi gânduri.

ai căzut

2009-07-29T11:34:00.000-07:00

tu ai căzut în ochii mei, iar eu în braţele tale;

şi ai curăţat privirea mea iar eu am suflat drum în palmele tale.

acum priveşti cu ochii mei şi eu scriu cu mâinile tale

o singură cale dintr-un labirint de cuvinte

în care am desenat acelşi tablou în timpuri diferite.

şi totuşi clipa ta era din minutul meu, şi cuvintele mele sunt din povestea ta;

şi clipa ta a stat şi cuvintele s-au mişcat;

şi timpul s-a oprit şi am început să mergem.

şi am călcat minutarul până acul s-a rupt -

trecutul s-a spart.

Ştii cum mulţi clădesc viitorul pe cioburi?

Le sângerează călcâiele la fiecare pas,

şi plâng şi îşi strâng urma în braţe.

ne-am topit urmele,

le-am scurs pe drum .

eu acum şi tu acum, construim în stâncă -

viitorul – viitorul e doar o sumă de prezente.

Idealul

2009-03-22T14:11:00.000-07:00

Privind din punct de vedere matematic viaţa şi moartea puse într-un plan pot fi reprezentate printr-un segment respectiv un punct.

Segmentul poate fi modelat, transformat, redirecţionat, în timp ce punctul rămâne punct.

Odata ce aplicăm arta în acel plan segmentul ia culoare, se transformă, la fel si punctul, în funcţie de viziunea artistului. Planul poate arăta oricum.

Fiecare artist are propriul plan, propriul segment, propriul punct şi propria viziune. Viata e segmentul, e un drum cu un început şi un sfârşit, iar punctul e moartea, e doar sfârşitul, un sfărşit a carui formă nu se poate schimba, trebuie acceptat.

Primul plan reprezintă o viaţă haotică, un artist care şi-a pătat propriul tablou, care dă prea multă importanţă punctului şi a uitat că adevaratul important din pânza lui este segmentul. Al doilea plan este al artistului care îşi concentrează atenţia asupra segmentul iar sfârşitul îşi păstrează rolul de punct.

Fiecare îşi poate tranforma segmentul într-un drum, săgeată sau trepte depinde doar de viziune; pentru a ajunge la acea structură e nevoie de un scop care să stabilească cursul segmentului, un ideal ce trebuie împlinit inainte de a atinge punctul.

“Am o singura viaţă, în funcţie de ce aleg îmi pictez propriul tablou. Un ideal îmi dă direcţia drumului meu, alegerile mă duc pe diferite parti ale drumuilui, ma ajuta să ajung la ţintă mai greu sau mai uşor, iar modul in care interpretez reflectă partea artistică a tabloului, sentimentele.”

1. Idealul. Fixează-ţi idealul. Acesta pune o săgeată pe segmentul tău, idealul dă sens vieţii. Idealul e ceva ce doar Tu poţi să vezi, e doar al tău, doar pentru tine. Idealul e ceva asemanator cu steaua lui Napoleon: “Vedeţi steaua aceea? Nu i-a răspuns cardinalul, şi întradevăr pe cer nu se zărea nimic. Ei bine, a adăugat Napoleon, cât timp voi fi singurul care o vede îmi voi urma drumul şi nu voi suporta obiecţii.”

2. Alegerea. Nu-ţi fie frică de alegeri. Orice alegere ai făcut a fost potrivită în acel moment. Fiecare alegere are urmări: fericite sau mai puţin fericite, dar trebuie să simţim ambele stări pentru a ne putea întări. “Ce nu mă ucide mă face mai puternic”.

3. Artistul. Cum interpretăm ceea ce ne înconjoară şi cum simţim, în ce măsură ne afectează un sentiment – diferă. Tu eşti artistul planului tău, eu sunt artistul planului meu, colorăm diferit. Comparăţi sentimentele cu o paletă de culori, alege-ţi culorile preferate şi învaţă să le păstrezi, priveşte apoi culorile ce au mai rămas şi învaţă să le controlezi. Eşti propriul tău artist!

Acum trasează-ţi linia, pictează-ţi visele şi trăieşte-ţi viaţa. Punct.

regate

2009-01-23T10:35:00.000-08:00

Cine sunt ochii?

Porţi. Sunt regate cu porţile închise.

Regatul e reflexia prelucrată a realului. Astfel înţeleg că fiecare are un regat al său.

Vedem diferit, interpretăm diferit.

Cum pot eu decide dacă regatul altuia e halucinatie? Nu pot. Pot să plac, să urăsc, să simt, să iubesc halucinaţia. Şi oare ştiu acel regat? Cunosc ce iubesc? Cunosc ce urăsc?

… pot să cunosc doar cand porţile se deschid.

Ecoul: Te iubesc

2008-09-13T08:08:00.000-07:00

De ce îl arunci pe “te iubesc”?

De ce ştergi pe jos cu “te iubesc”?

De ce?

De ce buzele tale storc aceste litere atât de uşor?

când nu simţi gustul lor…

nu simţi cum apasă pe limbă,

nu simţi că-ţi alunecă înapoi în gât,

nu realizezi ca le inghitzi

când abia le eliberaseşi.

Da… le pui în praf;

sunt sunete puse în praf,

şi apoi le înghiţi.

Nu simţi praful cum te gâdilă în stomac?

Nu simţi cum strângi praf în tine?

Ar trebui să-ţi speli stomacul,

ar trebui să vomiţi…

Poate ai să înţelegi cum e să te simţi curat,

cum e să poţi striga pur;

ai ştii cum e să-ţi auzi glasul,

şi putea să te auzi strigând.

Da, ai putea striga “te iubesc”,

ai putea să guşti curat din “te iubesc”,

şi ai putea spăla lumea cu el.

Da, ai putea să-l prinzi de nori,

şi oamenii să privească la albul “te iubesc”,

şi ai putea să strigi atât de tare “- Te iubesc!”

încât oamenii ar orbii,

şi ar începe un cârd de trupuri umplute cu praf să guste lumea,

să scuipe cuvinte, şi să-şi vomite gunoiul,

…ar arunca totul,

până ar simţii că e gol, atât de gol,

încât un strigăt din adânc ar avea ecou.

Ar fi un “te iubesc” cu ecou,

ar fi mulţi “te iubesc” cu ecou…

s-ar auzi ecouri ce scuipă praf:

ecoul lui “te iubesc”,

ecoul ce se aşterne alb pe cer,

ecoul:

- Te iubeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeesc!

…

Ah,

Îl urăsc pe “te iubesc”!… pe tine nu pot.

Caut cadavru

2008-09-04T13:37:00.000-07:00

Aş fi vrut să plâng…

Ştii cum e să te simţi murdar? Să-ţi simţi sufletul ca într-o groapă de gunoi, să simţi mizeria imprimată în pielea ta ca un tatuaj, trupul să-ţi pară un cadavru pictat – şi totuşi înca trebuie să-l foloseşti.

Sufletu-mi plângea şi aş fi plâns şi eu, dar lacrimile sunt pure şi au mândria lor: n-ar aluneca pe faţa mea, n-ar fi spălat tatuajele – nici măcar puţin.

Fiecare mişcare doare, căci sufletul îmi poartă trupul ca pe un val de carne moartă.

Ştii cum e să te doară când respiri? – sau când mergi, sau când ridici colţul gurii încercând să zâmbeşti?

Doare, doare mai rău decât tăişul lamei, şi nu poţi vedea urmele unui spirit, poate doar ale cadavrului.

Şi acum simt cum îmi curge mizeria prin vene, şi aerul mă sfâşie, iar lumea priveşte: la fiecare clipire curge sânge, căci ei au gene ascuţite.

Nu am cerut compasiune, nici să mă înţeleagă, ceea ce vreau eu e să cunosc alt suflet care îşi împinge trupul, căci ştie că doare când îşi întinde mâinile. În braţele lui moarte: sufletele noastre să împingă o îmbrăţişare.

Auzisem odată: când cineva te ţine de mână nu mai doare.

Nu ştii să citeşti

2008-08-18T07:23:00.000-07:00

Poţi să-mi citeşti gândurile

aşa cum îmi vezi sângele înaintând în vene.

Poţi să mă priveşti în ochi

aşa cum îmi poţi spune ce melodie cântă azi valurile mării.

Poţi să-mi spui ce am visat

aşa cum îmi spui că cerul e albastru când

soarele cade în prăpastia de la capătul lumii.

Poţi să vezi în urma cuvintelor mele

aşa cum poţi să crezi că îngerii îţi vor spune că

eşti învingător fără luptă.

Poţi să vezi că suntem jumătăţi

aşa cum poţi să vezi că suntem învinşi în doi.

Ţi-ai ars aripile zburând spre soare!

Eşti în război cu soarele,

singur şi rănit.

Te îndrepţi spre aripile altora,

dar eşti orb la chipul lor.

Soarele se va stinge în bătaia aripilor a mii de îngeri!

Dar tu eşti singur

fiindcă nu ştii să citeşti.

două puncte

2008-06-16T10:58:00.000-07:00

Azi plouă.

E târziu si întuneric iar tu eşti plecat;

şi plouă, şi ascult stropii cum lovesc în geam,

stau culcată la pervaz şi privesc.

Oare tu simţi ploaia,

oare picăturile te-au atins?

Aş fugi afară dacă aş ştii

că şi tu dansezi cu aceeaşi stropi!

Oare acolo plouă?

Unde eşti acum vântul bate?

Ţi-e frig?

Aş striga vântului să se oprească,

dar nu ar asculta şoapta unui punct.

Totul se termină cu un punct.

Ar trebui să vii acasă, ţi-ar fi mai bine.

Am fi două puncte privind cum plouă, şi nu ţi-ar fi frig.

Două puncte sunt perfecte, nu înseamnă singur sau sfârşit,

şi putem privi mulţimile de stropi împreună.

Ar trebui să citeşti, e aşa de bine să fim doi!

Două puncte înseamnă continuarea unei fraze.

Nu ar fi bine să continuăm împreună?

cred că am sfârşit destul singuri,

aşa că am putea fi două puncte.

Oxigen

2008-05-18T12:13:00.000-07:00

Cea mai mare problemă a mea e că nu pot să respir.

Aerul e poluat fonic;

Când respir, mă înec.

Mi se pare că aud…mai uit câteodată că inima mea e surdă,

iar poveştile, le ascult cu ochii.

Şi chiar dacă am aripi, nu sunt ale mele,

până şi ele gândesc singure.

Şi scaunul pe care m-am aşezat era cu personalitate,

Aşa că am mutat patul lângă calculator – e prea mare ca să o ia din loc.

Toată lumea trebuie să respire;

Ultima dată când am expirat

mi-a furat particulele de oxigen cactusul de pe masă.

îmi zâmbeşte, vrea să-şi facă spinii mai ascuţiţi,

am uitat să-i dau apă – mi-e frică să nu-l înec.

În părul meu s-a prins un curcubeu cam albastru,

dar şi cerul cere oxigen şi carbon ca să deseneze.

Alaltăieri vroiam să mă fac pirat,

dar nu ştiu să înot şi au să râdă peştii de mine.

Apa e aer, e o lacrimă a vântului şi m-ar fi umplut de viaţă…

de aceea nu înţeleg sirenele.Dacă ele sunt pline de viaţă, de ce au nevoie de cele ale marinarilor?

Pentru moment respir pe urechi.

Am un pian cu clape verzi care mă ţine în viaţă.

Pentru cât timp? – nu ştiu.

Aşa că te rog taci,

Nu mă întrerupe, căci respir.

Izvor

2008-05-05T01:30:00.000-07:00

Dacă sângerez e prea târziu.

Râurile sărate se usucă şi pot fi uitate,

chiar dacă tu nu le vezi.

Şi pot să iert chiar faptul că nu le vezi şi

continui să fiu un izvor amar.

Azi mă gândeam la zăpadă.

Oare urme roşii în alb strălucitor ţi-ar atrage atenţia?

Da, roşu trebuie să apară!

Dacă sângerez e prea târziu, dar ai putea să vezi,

ai putea să mă vezi!

Am strâns cioburile în palme peste acest pat de gheaţă.

Am deschis un nou izvor, un izvor de apă rece,

vărsându-se înaintea ochilor mei.

O pată albastră…

Sângele meu e albastru!

Cum ai putea să-l vezi?